Skip to content
Septembrie 27, 2010 / boghi

Evanghelia dupa Isus Cristos

Nu stiam exact ce propun atunci cand am facut-o, nu stiu nici acum prea bine. In schimb, as fi putut sa scriu ceea ce voi scrie astazi, dupa primele o suta de pagini ale cartii. Cartea este o poveste bazata pe o alta poveste, se foloseste de istoria initiala a lui Isus si o modifica pe alocuri, incercand sa socheze, sa supere si, poate, sa convinga prin detaliile lumesti si plictisitoare (nu si in cartea de fata) ale vietii obisnuite. Nu stiu cati oameni si-au pus problema cotidianului unei zile din copilaria lui Isus. Sau cati s-au gandit la viata lui Iosif si a Mariei in timpul sarcinii acesteia din urma. Sunt detalii care lipsesc din povestea originala, a caror nevoie nu am simtit-o niciodata, dar care m-au facut sa citesc cartea. Nu m-a socat, nu m-a suparat, m-a convins.

Unde nu a reusit deloc sa ma impresioneze Saramago, a fost la dialogurile dintre muritori si entitatile superioare. Primul dialog dintre Isus si Dumnezeu, purtat pe un ton extrem de modern si familiar, contrastand puternic cu limbajul vremurilor, altfel bine prezentat in toata cartea, s-a vrut probabil o dovada de sarcasm si o incercare suplimentara de a soca, de a atrage atentia si criticile asupra versiunii proprii.

Nu am avut o problema cu posibilul caracter defaimator al cartii, am avut in schimb o problema cu subiectul generos, cu existenta structurii initiale a povestii, cu incertitudinea daca ceea ce mi-a placut este rezultatul contributiei autorului sau notorietatea subiectului care nu-i apartine. Mi-au placut surogatele gasite, variantele prezentate, undeva la limita blasfemiei, lasand impresia ca ii va refuza lui Isus pozitia istorica, dar reinstituindu-l aproape de fiecare data.

Cartea este o poveste imaginata pe jumatate, o versiune literara, extinsa a vietii lui Isus Cristos, cu devieri ce nu au rolul de a face povestea originala mai buna, dar care fac dovada imaginatiei si stilului lui Saramago. In cateva cuvinte, Evanghelia dupa Isus Cristos este scenariul hollywoodian (bun) al Noului Testament. Insuficient de original, insuficient de exact, suficient de bine scris.

Nu-mi pare rau ca am citit-o, ramane doar frustrarea de a nu putea raspunde simplu la intrebarea daca trebuie citita sau nu. N-as putea spune un da convins. N-as putea spune nici nu.

PS: citind inca o data ce am scris mai sus, mi-am dat seama ca daca as fi altcineva si as citi textul asta, tot nu mi-as da seama daca mi-a placut sau nu.

6 comentarii

Lasă un comentariu
  1. brightie / Sep 28 2010 09:08

    Lăsând însă victimizările la o parte, şi râca dezamăgirii, mi-a plăcut. Întâi vocea povestitorului pe care l-am imaginat un bătrân încoconat într-o “rochie” pământie, zdrențuită, scribălind la lumina unei lumânări groase, înecate în seu, despre lucrurile ce tulbură existența minusculă a vecinilor săi. Poate era chiar Anania, omul ce stătea pe aceeaşi uliță amărâtă cu Iosif şi Maria.

    Mi-ar fi plăcut dar să citesc o “veritabilă” purtare de cuvânt de către Isus, o viziune subiectivă a Martirului asupra faptelor petrecute, aşa cum le ştim/acceptăm noi, creştinii, nu o teză deghizată în roman. N-am putut să citesc cartea din perspectiva unui alter, botezata întru Cristos striga din mine la fiecare câteva zeci de/pagini: dar nu aşa a fost! Dar cum a fost, m-ar întreba Anania al meu?

    Habar n-am cum a fost, ăsta e adevărul. Poate Dumnezeu n-are absolut nicio legătură cu niciuna dintre religiile ce ne condamnă invariabil la surghiun pe cei mai mulți dintre noi. Dar m-am surprins aseară, iar, adormind cu gândul că viața – călătoria aceasta fascinantă, nesfârşită, complexă dincolo de capacitatea de expunere a cuvintelor, lava aceasta

    etc in lincul de mai jos caci n-am vrus sa-l spamez pe Bogdan cu polologhia mea.

  2. realdo81 / Sep 28 2010 12:39

    Boghi, doua cuvinte. Cartea a fost o alegere excelenta, cel putin pentru mine. Nu foarte des dai peste carti care te obliga, aproape organic, sa gandesti cu toate motoarele turate. Printre altele,mie „Evanghelia dupa Isus Cristos” mi-a aratat ca:

    1) Fictionalizarea istoriei e mereu o afacere riscanta. Daca exista avantajul ca te poti plasa sub umbrela fictiunii pentru a sustine teze ce par blasfemiatoare, exista si dezavantajul sa atingi zone sensibile din acel conglomerat de valori, credinte, habitudini pe care il numim „common sense”;
    2) Saramago incearca, in haina fictiunii literare, sa portretizeze o fata umanizata a divinitatii; el descrie un Isus in primul rand – si fundamental – om; (apropo, dialogurile intre om si divinitate mie mi s-au parut stralucite). Aici se naste o intrebare esentiala: daca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, oare greseste Saramago portretizandul pe Fiul Omului, dupa chipul si asemanarea unei fiinte umane? E demersul acesta imposibil si supus falsitatii? Habar n-am, stiu ca raspunsul nu-i in carte fiindca nu cred ca aceasta carte cauta sa dea Raspunsul.
    3) Un alt risc enorm atunci cand (re)interpretezi istoria este sa o faci la modul ideologic; demersul – chiar si fictional -literar – e supus caderii in ideologic. Saramago, ateul, intelectualul de stanga, etc. N-ai cum sa asumi un punct de vedere cu bataie atat de lunga precum dimensiunea umana a divinitatii de pe o pozitie non-istorica, suntem toti supusii timpului in care traim/ pe care l-am trait. Dar faza tare – si cam asta ar fi pentru mine miza acestei lecturi – este ca si Biblia, ca instrument fundamental de propagare a crestinismului – este o lucrare eterogena din punct de vedere a momentelor istorice; si in acelasi timp, este o lucrare fundamental ideologica. Nu-i oare plauzibil ca Biblia compusa (in parte) din textele unor asceti care refuza unele dintre principiile directoare ale vietii si lumii sa „evacueze” umanul din Isus Hristos, prin uman intelegandu-se posibilele sale legaturi cu o femeie, posibila sa existenta de fiinta umana ca mine si ca tine? Iar prin aceasta evacuare sa se doreasca de fapt accentuarea dimensiunii divine a existentei lui Isus pe Pamant?
    4) In fine, ramanand in taramul strict literar, voi spune ca Jose Saramago trateaza tema care l-a facut celebru pe Dan Brown, cu vreo 15 ani mai devreme si intr-un registru mult mai rafinat. Dan Brown, cu povestea lui conspirationista din „Codul lui da Vinci”, eu un epigon senzational, dar cam atat. Pana la urma incomparabilul unui premiu Nobel sta inte cei doi.

    Eu zic ca „Evanghelia dupa Isus Cristos” e o carte care trebuie citita. Fiindca indoiala creatoare este mai de dorit decat credinta habotnica.

  3. boghi / Sep 28 2010 14:21

    Eu am o problema de principiu cu autorii care „profita” de subiect. Asa cum am o problema cu un fotograf ce fotografiaza un personaj care socheaza prin el insusi, am avut o problema si cu subiectul cartii. Cum fotograful se ingrijeste de lumini, compozitie etc, Saramago s-a ingrijit de stil, de imbogatirea povestii initiale. Adaosul lui mi-a placut. Imi place Saramago foarte mult. Raman insa cu pasarica mea de pe creier in ce priveste creatia pe marginea unui subiect suficient prin el insusi. Cum spuneam, n-am nicio problema cu posibilul caracter defaimator. Dialogurile nu mi-au placut din cauza diferentei de limbaj folosit. Nu am vazut valoarea adaugata stilistic prin tonul ales. Poate doar ca nota de sarcasm, a carui nevoie n-o simteam, si asta fara sa fiu vreun habotnic, ba dimpotriva. Discutia celor trei personaje in timpul perioadei petrecute in desert (barca) este cel putin interesanta din perspectiva pozitiilor ocupate de ei.
    Cat priveste argumentul tau de la final in favoarea cartii, desi sunt de acord cu el ca afirmatie de sine statatoare, nu vad cartea asta ca fiind una ce ar putea sa-ti deie de gandit cu privire la credinta ta. Eu am ales s-o vad doar ca pe o lucrare de beletristica. Recunosc ca s-ar putea sa fie o perceptie prea limitata fata de ce s-a dorit si este de fapt.

  4. Yuki / Oct 3 2010 06:21

    vedeti si ” Evanghelia dupa fiul” de Norman Mailer.
    din pacate in capul meu e acum o confuzie foarte mare intre cele doua, si din pacate nu pot sa le rasfoiesc pentru ca nu le am cu mine😦.
    Pe mine stiu ca m-a impresionat la mult asta( a lui Mailer), a fost mult mai acuta.

Trackbacks

  1. Jose Saramago, Evanghelia după Isus Cristos « partea luminoasă
  2. Clubul de lectură | alphablog.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: