Skip to content
Octombrie 11, 2010 / brightie

Elogiu mamei vitrege & co.

Am avut în clasa a XI – a, la Liceul Teoretic Unirea (aşa îl chema pe atunci) Braşov, o profă de literatură universală numa’ bună de pus la copt într-o madlenă. Habar de numele ei n-am, ruşine să-mi fie, aşa cum nu-mi amintesc niciodată numele proaspăt – cunoscuţilor cu care numa’ ce-am dat mâna. Sunt atât de preocupată să absorb cât mai multe detalii, încât cuvintele îmi scapă. Digresiune: cel mai tare job pe care l-aş putea avea vreodată ar fi să stau să mă benoclez la oameni. Baby zicea aseară că cel mai tare job ar fi să umblu prin lume şi să scriu jurnale de călătorie. I-am zis că nu, eu vreau să mă holbez la oameni. Îmi dau de seamă că nu se exclud.

Doamna profesoară avea faţă de rusoaică, tunsoare de franţuzoaică şi un ritm ardelenesc al vorbirii, de-ţi venea să te autoflagelezi până termina o frază. Ne-a dat o „listă de lectură”, treabă cu care eu nu mă mai confruntasem până atunci şi care m-a impresionat până la capăt, când am început laolaltă cu restul putorilor să bocim că-i prea lungă. Ne-a liniştit cu menţiunea că trebuie să extragem doar trei bucăţi proză pe care să le citim şi apoi să redactăm câte un eseu pe cap de operă, pe ce temă dorim, doar să se pupe cumva cu ce-am citit.

Drept consecinţă a listei de lecturi recomandate de draga profesoară, am pus gheara pe Elogiu mamei vitrege, de M.V. Llosa. Citeam, mă minunam şi mă întrebam dacă nu mi-a scăpat cumva imaginaţia din lanţ şi-a luat-o prin păpuşoi. Şi mai citeam încă o dată, să fiu sigură că nu mă păcălesc singură. Nu mă păcăleam, nenea ăla chiar descrie în cele mai plastice detalii cum se kk un alt nenea. Iacs!

Aici e partea în care eu aproape tac, iar voi aproape luaţi cuvântul pentru a mă lumina.

Fără a avea dealtfel absurda pretenţie de a reduce scrierea lui Llosa la procesele fiziologice pe care le abordează până în cele mai întunecate la propriu profunzimi, întreb. Ce rost are acest gen de literatură, practicată actualmente la o altă scală – mai înfricoşătoare – de Bruckner, Alain Robbe – Grillet (p-ăsta îl dispreţuiesc cu nestăvilit zel şi numai ce-am descoperit că sentimentele îmi sunt justificate şi împărtăşite) sau Chuck Palahniuk? Adică chiar atât de disperaţi după oglindiri suntem noi, fiinţele ăstea firave, încât ne cântă pisicii de la mansardă a rut psihedelic când citim aşa ceva? Chiar avem nevoie să ne spunem, cu moacă tâmpă de scremut pe tronul din budă: Genial, domnule, ăsta se kk exact ca mine. N-aş fi crezut! Chiar?!

Există scriitori publicaţi de dragul coloraturii sau există un apetit împărtăşit şi insaţiabil al publicului pentru mizeria umană în cele mai distorsionate şi/sau greţoase forme ale sale (căci pentru mizeria ordinară sigur există, musteşte în fiecare dintre noi, cine zice că nu-i aşa minte cu neruşinare) – fiziologică au ba – pe care eu nu-l înţeleg din motiv de cod genetic?

S’il vous plaît!

(Reciclată, revăzută şi neadăugită)

9 comentarii

Lasă un comentariu
  1. boghi / Oct 11 2010 13:30

    Pe asta n-o stiu, dar o stiu pe a lui Bruckner. Si trebuie sa recunosc ca am citit paginile celea cu o spranceana mai sus decat a fost lasata sa seada pe fata mea. Cea mai la indemana explicatie ar fi ca a avut nevoie de un text soc. Dar n-as vrea sa-l acuz prea usor. Este si asta un aspect ce trebuia descris. Sau poate ca nu🙂
    Alea doua de care ziceam eu mai sus, sunt mai linistite din punctul asta de vedere.

    • brightie / Oct 12 2010 12:27

      Tocmai ca eu cred ca sunt chestii fara de care putem trai binemerci: laptoape roz, ciorapi cu degete, descrieri aprofundate ale defecatiei sau ale perversiunilor care implica cada si colonul (cacofonie necesare) samd…. Brrrr.

      Deci o sa incerc si eu una dintre celea doua, Llosa merita pasamite reabilitat.

  2. căţelul alpha / Oct 11 2010 14:29

    Eu ce să zîc! Mie mi-o plăcut Luni de Fiere, mai în sînge așa. Oare-s pervers? Că tot mă numea așa cineva în urmă cu puține zile. Cu „Elogiul mamei vitrege” m-ai pus pe gînduri. N-am citit-o, dar chiar o s-o caut zilele următoare. Am apetit pentru scrierile astea mai deșucheate.

  3. brightie / Oct 12 2010 12:39

    Sper ca nu. :))
    Cre’ ca tre’ sa ai o toleranta crescuta la ‘scene-tari-scoateti-copii-din-incapere’ despre care nu stiu cum/daca se poate dobandi. Eu nu le suport si din cauza empatiei, nu ma pot opri sa nu ma gandesc ‘oare eu ce-as simti daca’ si uneori exercitiile de genul asta sunt chiar neplacute.
    Cartea e chiar fainuta, insa eu am ajuns la un punct in care chiar ma plictisea-ingretosa in asa hal incat n-am mai vazut rostul. Omul descria pe pagini intregi cum se scobea nea ala in ureche, adica, totusi…

    • căţelul alpha / Oct 12 2010 15:55

      Tre’ să fi avut un motiv. Tocmai am cumpărat-o. Va fi următoarea mea lectură.😀

  4. Loredana / Noi 3 2010 19:24

    Hei! Ma bucur ca am dat de blogul vostru:).
    Am citit o singura carte de Pascal Bruckner, „Copilul divin”, si mi-a placut foarte mult, adica, m-a si amuzat foarte tare ideea:))…Palahniuk ma tenteaza, dar Llosa deloc, mai ales dupa ce am citit postul tau:D

    • brightie / Noi 6 2010 19:03

      Buna Loredana si bun venit!

      Ah, nu-l judeca pe Llosa dupa articolul asta, sunt convinsa ca renumele lui e justificat.

  5. boghi / Noi 4 2010 22:47

    Loredana, bine ne-ai gasit🙂
    Daca nu te tenteaza Llosa, poate te tenteaza Herta Muller si ne tii hangul la lectura cartii propuse pentru luna asta. Join the clubul😉

Trackbacks

  1. Lecturile ultimelor zile | alphablog.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: