Skip to content
Mai 24, 2011 / boghi

3 in 1

Dacă tot e pauză pe aici (chiar, e pauză?), profit şi-mi împărtăşesc impresiile despre câteva cărţi citite în ultimele săptămâni.

Ferma animalelor

Ştiu că ar fi trebuit să o citesc demult, dar n-am făcut-o decât acum. Asta este, mai bine mai târziu decât prea devreme. Bănuiesc că ştie toată lumea povestea, iar cine n-o ştie, să facă bine s-o afle. Povestea este foarte intuitivă şi minunat de simplu scrisă, dar asta nu m-a oprit să îmi zic în gând aproape la fiecare două pagini, extraordinar! câtă nesimţire, domnule!

Mi-a plăcut mai mult 1984, dar Ferma animalelor nu este mai puţin genială, iar modul ăsta curat în care a scris-o şi analogia dusă până la capăt, cu minunatele nenorociri şi manipulări de care erau în stare porcii,  îl face pe Orwell deţinătorul admiraţiei mele veşnice. Ştiu că nu-i nu ştiu ce mare recompensă, dar ce altceva aş putea să-i dau?

Din ce-am mai citit despre carte, pare-se că Ferma este reacţia lui Orwell la regimul totalitar al lui Stalin. Poate că asta a vrut el – să-i trântească o palmă mustăciosului – dar, că a vrut, că n-a vrut, i-a ieşit mult mai mult de atât. Până la urmă totalitarismul se manifestă în multe moduri şi în orice tip de regim, ceea ce face din cartea lui Orwell cel mai condensat manual de istorie universală.

M-am hotărât să devin prost

Intră în categoria cărţilor de citit pe tren/avion/autocar. Adică lectură scurtă, poveste uşor de urmărit şi la care nu-ţi vine să dai ochii peste cap că tocmai a vărsat cineva suc pe tine şi trebuie să te opreşti.

Povestea este construită în jurul ideii că proştii sunt fericiţi, iar deştepţii sortiţi disperării, punându-şi prea multe întrebări care nu-i lasă să observe frumuseţea simplă a vieţii.

Am pornit lectura convins că mă voi identifica cu personajul principal – vorba comentariilor literare din şcoala primară – şi mă voi răcori la citirea apologiei oamenilor prea inteligenţi pentru vremurile şi societatea în care se învârt – deh, modestia…

M-am grăbit cu concluziile şi cu achiesarea la trăirile personajului, dându-mi seama la sfârşit că n-am de ce să îmi fac griji şi să mă consum întru devenire, fiind deja prost, conform standardelor autorului.

Cartea nu este deloc rea, ba chiar e construită frumos şi suficient de scurtă pentru a o face plăcută. M-a convins să mai citesc şi O perfectă zi perfectă, tot de Martin Page, cu atât mai mult cu cât, aceasta din urmă este despre coporatişti, deci mai am o şansă să mă identific şi eu cu un personaj de-al lui.

Ierusalim

O carte care ar putea schimba percepţia despre utilitatea editării cărţilor în format electronic, chiar şi celui mai înverşunat opozant al acestei schimbări. Cu condiţia să fie şi câta ecologist. O pierdere de hârtie, adică. Şi de vreme, însă nu foarte multă, că-i tot o carte scurtă (200 şi de pagini). Goncalo M. Tavares construieşte un scenariu ce aduce cu stilul din Crash sau Magnolia (zic de filme, că nu ştiu cărţi cu fir epic asemănător), dar presărat cu detalii dintre cele mai inutile.

O plictiseală generală construită în jurul problemelor de ordin psihic, alături de nişte personaje pierdute pe străzile unui oraş (nu ştiu care), unele cu legătură, altele fără. Personaje cu un trecut fără scofală în planul prezent al acţiunii, care interacţionează banal, punctul culminant fiind dat de o crimă, ce poate fi catalogată ca accident sau pedeapsă divină. Sau ca mod facil de a o drege cumva (n.b)*

Mă miră laudele găsite pe bloguri şi site-uri în limba română, cu atât mai mult cu cât n-am găsit justificări sau înţelesuri care să-mi fi scăpat. Vorbe mari despre lumi create şi imaginate, despre planul bine-rău, etc. Un fel de nimic despre nimic, dar cică omul e lăudat şi pe dincolo

Amuzant este că am primit-o cadou, fiindu-i recomandată unei prietene ca “în genul lui Saramago”. Ce-i drept, Tavares ăsta e tot portughez. Şi Saramago îl lăuda. Şi cam atât.

* n.b. – notă boghiană

2 comentarii

Lasă un comentariu
  1. brightie / Mai 29 2011 10:00

    ontopic – ma uit de ceva vreme prin librarii la ferma animalelor, s-o iau, sa n-o iau, acuma stiu. mai mult, va trebui sa iau si 1984 caci vazui doar filmul si stiu sigur ca il bate cartea.
    on topicul clubului, intrucat fost-a (in parte) initiativa mea mi s-o parut normal sa ii trag de maneca pe ai ce-au confirmat interesul. si i-am tot tras pana ce mi-am dat sama ca, exceptii tu si alpha, majoritatii i se cam falfaie si chiar m-am simtit prost ultima oara cand am abordat pe cineva si mi s-a spus iar ca n-am timp/inspiratie etc. adica … pana corbului… asta se vroia o chestie fun si interactiva nu o obligatie ori vreun „stres”.
    deci dupa modelul deja consacrat m-am dat la fund, zicandu-mi ca ma voi intoarce c-o recenzie cand voi avea una ‘nteresata… cam atat.

  2. boghi / Mai 29 2011 16:05

    ferma si 1984 sunt doua dintre cele mai bune carti ever, din cate am citit eu. nu am vazut filmul 1984, nici desenele ferma animalelor, dar cartile sunt minunate. chiar merita sa-ti aloci niste ore pentru ele.

    legat de ce se intampla pe aici, nu-i nici un stres, fiecare scrie cand poate si vrea. eu o sa pun de acum inainte impresiile despre carti doar aici, ca e interesant au ba.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: