Skip to content
Mai 7, 2012 / boghi

Dublul vs Omul duplicat

Sau Dostoievski vs Saramago. Doi dintre autorii mei preferaţi. Ambele cărţi tratează ideea existenţei unei dubluri. Ambele cărţi ajută dublurile să se întâlnească şi să interacţioneze, ce-i drept, diferit. Ambele cărţi sunt cele mai slabe din câte am am citit eu de la cei doi.

La Dublul, dacă n-ar scrie pe copertă Dostoievski, poate că nici nu ţi-ai da seama că este scrisă de el. Recunoşti veacul lui, iar personajele  par construite după modelul cunoscut, dar scrierea ai atribui-o cel mult vreunui învăţăcel de-al lui Dostoievski care copiază fără succes stilul maestrului. Se pare că nici criticii vremii nu au fost impresionaţi de acest roman, ba chiar autorul l-a declarat un fiasco. Dacă mă gândesc şi la faptul că subiectul se învârte în jurul ideii de Fetch de Doppelgänger, deci unul de împrumut, chiar nu văd ce ar fi de zis de bine despre acest roman.

Cum spuneam deja, la Omul duplicat al lui Saramago găsim aceeaşi idee, însă tratată în cea mai plictisitoare modalitate cu putinţă. Am tras de cartea asta ca de o vizită la dentist. Multă scriitură în plus, detalii şi explicaţii inutile atît din punct de vedere al poveştii cât şi al atmosferei. Mă gândesc la cum am savurat celelalte lecturi de Saramago, în deosebi datorită stilului şi cât de departe este Omul duplicat.

Practic, ambii iau ideea unui exemplar copiat 1:1 cu personajul principal, construiesc un cadru în care cei doi să se descopere şi-şi imaginează posibila reacţie a omului în faţa unei oglinzi naturale.

Este posibil ca aceasta temă a dublului, oricât de atrăgătoare pare să fie pentru scriitori, să fie blestemată. Sper să nu mă mai întâlnesc cu vreo altă tentativă.

6 comentarii

Lasă un comentariu
  1. Anda / Mai 7 2012 20:38

    Daca e sa compari Omul duplicat cu Eseu despre orbire sau Intermitentele mortii, intr-adevar poate parea cam lent, plictisitor si cu prea multe detalii inutile (adevarul e ca finalul m-a luat cam prin surprindere, ma asteptam sa dureze mai mult, dar totul s-a intamplat asa dintr-o data, in contrast cu restul romanului), dar sa stii ca multe dintre cartile lui au lentoarea asta, si desi poate alti autori m-ar plictisi, cu Saramago m-am obisnuit, iti arunca destul de des cate un os, cate o firimitura chiar si in cele mai lungi descrieri, unde ai impresia ca o sa adormi de trei ori pana termini paragraful, dar nu adormi – are asa un farmeeec. Sincer cea mai slaba carte mi s-a parut Manual de pictura si caligrafie, dar e printre primele lui romane. Dar de la el, ca mersul la dentist mi s-a parut Anul mortii lui Ricardo Reis, la modul ca nu se mai termina odata. Despre Dublul lui Dostoievski nu pot sa-mi dau cu parerea, nici nu prea sunt cititoare de rusi, am incercat si nu merge, dar nu ma las eu asa usor, trebuie sa fie un motiv pentru care atatia oameni ii apreciaza.

  2. boghi / Mai 7 2012 22:32

    Eu am mai citit de la el Eseu despre orbire, Intermitentele mortii, Evanghelia dupa Isus Cristos si Pestera. Asta e prima in care mi se pare ca bate apa in piua. Si problema e ca o face fara farmec.
    Sunt foarte curios de Eseu despre luciditate, in ideea ca ar fi o continuare a celui despre orbire, care este una dintre cartile mele preferate.Ca te stiu specialista in Saramago🙂, ce mai recomanzi de la el?

  3. Anda / Mai 8 2012 16:04

    sa stii ca mie chiar mi-a placut Eseu despre luciditate, nu are asa multa actiune si nu e la fel de intensa ca Eseu despre orbire, si poate parea putin plictisitor la inceput (in genul Intermitentele mortii, dar nu la fel de lent ca Pestera), dar pe parcurs iti intra sub piele. si m-am enervat la sfarsit, a fost ca o palma peste fata! de fapt nu-mi prea place sa le compar intre ele, pe cartile lui Saramago, zic, toate au stilul ala, stii si tu, ironic, filosofic, te ia prin invaluire, dar sunt diferite in fond. si sa stii ca atunci cand mi-am dat seama ca mai am o carte de-a lui (adica Istoria asediului Lisabonei, asta daca nu iau in calcul jurnalul de calatorie) si gata, apoi tre sa astept sa se mai traduca de la el, pana si Omul duplicat mi s-a parut foarte faina, adica ma agatam de orice cartulie, numai sa nu mi se termine stocul de Saramago… inca nu-mi vine sa cred ca a murit si gata, nu mai e Saramago.

    • fermina daza / Iun 2 2012 06:34

      Jose Saramago este un scriitor desavarsit, te ajuta sa treci cu seninatate in clipele de singuratate
      Apreciez toate romanele lui,si Dublul si Omul duplicat au fsot scrise de fiecare autor in perioada de debut a scrisului.

  4. clubul / Iun 2 2012 18:20

    @Fermina daza: usor, usor, punem de-un fan club aici🙂

    • fermina daza / Iun 3 2012 13:04

      Dar ce mai la deal la vale , greu , usor, repet, desavarsit,
      Acel Da a fost rostit si nu il schimb pe un Nu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: