Skip to content
Iulie 17, 2012 / boghi

Jurnalul Annei Frank

Nu că aş avea eu pretenţia de a scrie ceva mai mult decât simple păreri pe aici, dar şi de aş avea, la cartea asta tot nu cred că m-aş arunca la o recenzie. Ce recenzie să-i faci unei cărţi atât de cunoscută şi citită în ţşpe limbi de milioane de oameni? Dar, cum nu fac recenzii, mă pot întinde la poveşti cu voi şi vă pot spune cu ce am rămas eu după lectura cărţii.

Pentru cei care nu sunt la curent cu ce a vrut să spună autorul, de fapt autoarea, este vorba despre un jurnal ţinut între 12 iunie 1942 şi 1 august 1944 de o domnişoară,  Anne Frank, cea mai mică membră a unei familii de evrei ce se ascunde în timpul celui de-al doilea război mondial în anexa unei fabrici din Amsterdam. Alături de părinţii ei şi de sora mai mare, anexa ascunde încă o familie de evrei (mamă, tată şi fiu) şi un al optelea membru, tot evreu şi el. Oamenii se ascund de minţile tulburi ale acelor vremuri care, din motive ce ne scap nouă, îi vedeau în lagăre şi camere de gazare.

Simţind lipsa unei prietene, mica diaristă o inventează pe Kitty, prietena căreia alege să-i împărtăşească detaliile zilnice ale convieţuirii celor opt clasndestini. Dar bineînţeles că jurnalul este mult mai mult decât o simplă relatare a unor activităţi cotidiene banale, devenind pe parcurs dovada dezvoltării fizice şi intelectuale a unei tinere forţate să crească între pereţi închişi şi minţi la fel de închise. Dacă în primele pagini ale jurnalului recunoşti uşor bravada specifică primilor fiori ai adolescenţei, în ultimele descoperi transformarea Annei într-o tînără poate chiar prea inteligentă pentru vârsta ei, preocupată de feminism, de exteriorizarea sentimentelor sau de relaţiile interumane.

Dar nu dezvoltarea Annei a făcut din cartea asta un best seller în toată lumea, ci faptul că reprezintă o mărturie autentică a tragediei pe care au fost obligaţi să o trăiască victimele războiului. Relatarea sinceră a fricii ce îi cuprindea pe cei opt, de fiecare dată când se auzeau rafale de mitralieră sau bombardamente, nu avea cum să mă lase indiferent, chiar dacă nu am cum să înţeleg cu adevărat sentimentul. Teama pe care o simţeau de fiecare dată când hoţii (foarte mulţi în timp de război) spărgeau anexa în care se ascundeau, punându-le în pericol starea de clandestinitate, era acompaniată şi de disconfortul de a se refugia cu toţii într-o singură încăpere, fiind nevoiţi să-şi facă nevoile într-o găleată cu rândul, aşteptând şi până la 24 de ore să fie siguri că pericolul a trecut.

Dar, pe lângă această mărturie dramatică a războiului, jurnalul mai poate fi citit şi ca un manifest pentru optimism. Vă redau mai jos un mic fragment din carte, fragment ce mi-a adus aminte de un alt personaj copil, Oscar din Oscar şi tanti Roz, cel care avea o viziune asupra vieţii similară cu cea a Annei:

…În asta constă în bună măsură diferenţa dintre mama şi mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: „Gândeşte-te la toate nenorocirile din lume şi fii fericită că nu treci tu prin ele”. Sfatul meu este: „Ieşi afară, mergi pe câmp, în natură şi soare. Ieşi afară şi încearcă să găseşti fericirea în tine. Gândeşte-te la tot ce-i frumos în tine şi jurul tău şi fii fericită!

Asta e, o carte bine scrisă, o mărturie din care sunt mari şanse să rămâneţi cu ceva. Lectură plăcută.

2 comentarii

Lasă un comentariu
  1. cleosejoaca / Aug 4 2012 07:59

    n-am rezistat decat pana pe la jumatate. ma enerva ingrozitor. am citit-o in english, poate are a face, nu stiu.

  2. clubul / Aug 4 2012 11:20

    s-ar putea sa aiba a face. poate iti faci vreodata timp si chef de varianta in romana, mie mi-a placut. mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: