Skip to content
August 20, 2012 / boghi

De veghe în lanul de secară

Continuăm seria de oldies but goldies cu o altă carte de pe lista „ar trebui să le citeşti, că poate te întreabă careva”. Cred că am auzit de cartea asta prin liceu, fiind incluse unele referinţe la ea în manualul de engleză de clasa a 9-a. Şi de atunci am tot auzit de ea şi mi-am tot propus să o citesc la un moment dat. Ce bine că a venit momentul.

Frate, cartea asta m-a dat pe spate. Asta ar fi pe scurt, iar dacă aţi citit cartea sau dacă o veţi citi, veţi înţelege scurta-mi abatere de la limbajul academic, ce altfel mă caracterizează🙂. Cum să nu rezonez cu revolta lui Holden Caulfield, puştiul răzvrătit  care sfidează şcoala, părinţii, societatea, când eu sunt un adult de 30 de ani suferind de nostalgie? Tipul este un furios, un atotştiutor, cu o stimă de sine destul de prăfuită, neîncrezător în oameni, sigur doar pe dragostea ce i-o poartă surorii lui mai mici, Phoebe. De altfel, din această legătură cu sora lui şi dintr-o înţelegere greşită a versurilor poeziei Coming through the rye, al lui Robert Burns (transformată în cântec pentru copii şi pe care personajul îl aude la un moment dat pe stradă), se naşte şi titlul cărţii, Holden dând acestor cuvinte înţelesul unui apărător al copiilor (al inocenţei lor) ce, plimbându-se prin lanul de secară, se află în pericol de a cădea de pe marginea unei prăpăstii – simbol pentru căderea în viaţa de adult şi pierderea inocenţei.

Povestea redă întâmplările trăite de Holden în cele câteva zile pe care decide să le petreacă departe de şcoala din care oricum urma să fie exclus, înainte de a ajunge acasă în vacanţa de Crăciun şi de a le da părinţilor vestea unui nou insucces şcolar. În urma unui incident cu colegul de cameră din internatul şcolii, Holden nu mai aşteaptă ultima zi de şcoală şi pleacă la New York, oraşul natal, însă se cazează la un hotel şi decide să piardă vremea până miercuri, ziua în care ar fi luat vacanţă şi ar fi trebuit să ajungă acasă. Ce anume face în timpul ăsta este mai puţin important, interesante sunt trăirile lui, reacţiile pe care le are şi impresiile pe care i le formează diversele situaţii şi personaje cu care se intersectează.

Ca în multe alte cazuri, succesul cărţii se datorează în mare parte cenzurii, de care romanul a avut parte din plin în şcolile şi bibliotecile americane în perioada ’61 – ’82, startul fiind dat de concedierea unui profesor ce le-a recomandat copiilor lectura cărţii.

Recunosc că la început m-a deranjat puţin traducerea deoarece sunt folosite expresii şi termeni din argoul zilelor noastre, poate pentru a reda mai bine atmosfera şi direcţia cărţii. Uşor, uşor m-am obişnuit cu limbajul şi am ales să-mi imaginez cum ar suna în engleză. De altfel, cândva cred că o voi reciti în engleză.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: