Skip to content
Octombrie 15, 2012 / boghi

Muntele Vrăjit | Thomas Mann

De Muntele Vrăjit a auzit toată lumea, este printre „hiturile” traduse în româneşte şi puse pe liste nesfârşite de lecturi ce se vor face cândva. Cele 920 de pagini (ediţia în limba română) descurajează pe undeva cititorul. Dar dacă ar fi doar numărul mare de pagini. Cartea este foarte greoaie, cel puţin pentru un cititor neavizat, aşa cum mă aflu, conţinând foarte multe subtilităţi şi mesaje criptate în trăsăturile personajelor, numele acestora sau referinţele făcute în legătură cu diverse subiecte şi teme tratate. De altfel, este binecunoscută recomandarea lui Thomas Mann pentru o a doua lectură a cărţii, care ar lămuri multe dintre aspectele rămase confuze la prima parcurgere.

Hans Castorp, un tânăr german originar din Hamburg, îşi vizitează vărul internat într-un sanatoriu de boli de plămâni din Davos. Venit pentru o vacanţă de numai trei săptămâni, Hans Castorp rămâne client al sanatoriului pentru şapte ani, în urma descoperirii unor uşoare probleme de sănătate, părăsindu-l pentru a lupta pe frontul Primului Război Mondial. Muntele Vrăjit se prezintă ca un bildungsroman în care drumul iniţiatic al tânărului Hans Castorp este ghidat de diversele influenţe existente în Europa, în perioada anterioară declanşării primului război mondial. Pe de o parte Hans o cunoaşte pe Clawdia Chauchat, rusoaică de condiţie bună, de care ajunge să se îndrăgostească şi care îi determină în mare măsură prelungirea şederii la sanatoriu, pe de alta ajunge elevul disputat între reprezentanţii a două şcoli de gândire, umanistul italian Settembrini şi iezuitul radical Leo Naphta. Naphta este un evreu inteligent şi sărac, trecut de partea iezuiţilor în adolescenţă pentru a beneficia de educaţia şi viaţa îndestulătoare rezervată membrilor acestui ordin. Este prezentat ca un om fără scrupule, aprig apărător al conservatorismului, opozant fervent al ideilor umaniste, democratice şi tolerante susţinute de Settembrini. Settembrini este un erudit umanist italian, însuşiri moştenite de la tatăl şi bunicul său patern. Multe părţi din roman sunt dedicate disputelor filozofice dintre cei doi, dispute purtate cu scopul de a-l câştiga pe tânărul şi neexperimentatul Castorp de partea ideilor promovate de fiecare în parte. Settembrini este declarat câştigător provizoriu al disputelor de către Mann, care îl scoate din scenă pe Naphta printr-un suicid comis în timpul unui duel cu pistoalele cu Settembrini. Discuţiile dintre cei doi sunt greoaie pentru cititorul nefamiliarizat cu conceptele şi ideile filozofice folosite. La un moment dat, lupta dintre cei doi pare să fie câştigată de un al treilea, Mynheer Peeperkorn – omul de viaţă, personajul cu carismă şi bani care controlează autoritar indivizii în formare, având câştig de cauză în faţa ideilor raţionale şi erudite.

O altă temă recurentă în carte este cea a timpului, percepţia scurgerii timpului fiind analizată şi ironizată de Mann în mai multe subcapitole. În acelaşi timp vom găsi referinţe destul de detaliate la anatomie, matematică sau astronomie prin intermediul preocupărilor clienţilor sanatoriului care, în lungile lor şederi, dezvoltă pasiuni pentru diverse domenii ce le solicită mintea şi le ocupă timpul.

Cartea, începută ca o povestire scurtă în 1912 în urma vizitei lui Mann la sanatoriul din Davos unde soţia acestuia se trata pentru o boală la plămâni, s-a dezvoltat ulterior terminării răboiului ca un roman de analiză a societăţii europene dinaintea declanşării Primului Război Mondial. Mă declar depăşit de carte, nu am pretenţia să fi înţeles foarte multe din ea, însă, în ciuda ritmului lent şi greoi în care am lecturat-o, am ajuns la capătul celor 920 de pagini. Dacă vreţi să începeţi un roman de mari dimensiuni, vă recomand Muntele Vrăjit. Şi apoi vă aştept să mi-l explicaţi şi mie :)

9 comentarii

Lasă un comentariu
  1. cleosejoaca / Oct 15 2012 18:22

    Io mă păstrez pentru vremurile în care voi fi ajuns îndeajuns de răbdătoare încât să mă ţină bateriile pentru o tonă de pagini.

    • clubul / Oct 15 2012 19:43

      da, ar merge la pensie🙂

      • fermina daza / Oct 15 2012 21:04

        Dar cum va mai speriati, mi-am tot propus sa-l recitesc.

      • clubul / Oct 16 2012 09:30

        Nu as spune ca ne speriem. Eu unul as lua cartea asta pe o insula pustie – 3 luni as avea ce face🙂

  2. patricia / Mar 18 2013 22:28

    Mie imi place enorm lucrarea,cu toate ca nu am sfirsit-o, dar ma imresioneaza tot mai mult si mai mult. Stilul obiectiv,detaliat, putin balzacian, de o esteticitate impecabila. Recomand pentru fiecare iubitor al frumoslui.😉

  3. milanoby / Apr 7 2013 21:19

    am nevoie de un pic ajutor, nu stiti numele si prenumele celui ce a tradus aceasta carte in romina?
    mc anticipat)

  4. boghi / Apr 8 2013 10:55

    @Patricia, iti dorim succes intru sfarsirea cartii🙂
    @milanoby, ma uit mai pe seara si revin

  5. rovanova / Apr 10 2013 14:26

    In sfarsit una clasica, buna de tot…

  6. boghi / Apr 10 2013 14:36

    Eh, am mai citit si altele clasice, dar mi-e nu stiu cum sa scriu eu despre… Habarnam si prietenii sai, de exemplu🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: